Ce facem

Diferența dintre un copil care „poate mai mult” și unul care chiar face mai mult este… Eu sunt Răzvan Cojocaru și lucrez, împreună cu echipa mea, cu copii între 8 și 17 ani. Și aud foarte des de la părinți: „Are potențial, dar nu se mobilizează.” „Știe, dar nu spune.” „Poate, dar nu face.” Și întrebarea mea este: Ce îi lipsește, de fapt? Pentru că, din experiența mea, răspunsul nu este niciodată: „Mai multă materie.” Este: – mai multă încredere – mai multă claritate – mai puț

În perioada asta, aud foarte des de la părinți aceeași idee: „Poate ar mai trebui încă o meditație…” Și e ușor de înțeles de ce. Se apropie examenele, crește presiunea și apare instinctul de a mai face „ceva în plus”, ca să fii sigur că e suficient. Dar aici apare o întrebare importantă: chiar ajută întotdeauna „mai mult”? Pentru că, în realitate, văd des și cealaltă parte. Copii care ajung la 2–3 meditații, plus teme, plus pregătiri… care stau ore întregi la birou… car

Copilul tău are emoții la examene… sau le ascunde bine? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Lucrez cu sute de copii în fiecare lună, mai ales în perioadele de examene. Și observ un lucru interesant: Nu toți copiii care sunt stresați spun asta. Unii: – devin iritați – se enervează din lucruri mici – amână – par „fără chef” Alții: – spun „nu am emoții” – dar în test se blochează – uită lucruri p

Liceul îl alegi TU pentru copil, nu se alege DOAR după nume, iar profilul la care intră copilul trebuie să fie în concordanță cu abilitățile lui. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. În 2 luni, copiii care sunt acum în clasa a VIII-a vor trebui să-și aleagă liceul. Este, cred eu, prima și cea mai importantă decizie din viața lor. Uite câteva greșeli pe care le-am văzut la părinți și la copii și

Doamna Marcela este mama lui Radu. Radu este clasa a VII-a. Urmează să dea examenele. Învăța foarte bine încă din clasa a V-a. Vorbind cu el, nu aș fi putut spune că nu e pregătit. La fel zic și profesorii lui. Totuși, mama lui pune presiune pe el în fiecare zi: „Iar stai? Mai fă și tu un exercițiu. Acum vine examenul. Ce-o să te faci?”. Și asta era și problema. Dintr-un copil cu încredere în el, relaxat, cu rezultate, Radu a devenit ezitant. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împre

Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI Într-o zi, primesc acest mesaj de la mama lui Marius: „Legat de libertate și posibilitatea de a alege. Am făcut acest lucru și copilul a ajuns să își petreacă tot timpul pe ecrane: vine de la școală, câteodată nici nu mănâncă, se pune direct la laptop, când i se termină timpul, eventual se duce și mănâncă, apoi trece la telefon, apoi la eReader. Eventual, pe la 8 seara, poate deschide un caiet, dar doar ca să se uite pe formule sau să citeasc

Copilul tău are potențial . Dar îl și folosește? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Lucrez lunar cu sute de copii și adolescenți. Și vă spun un lucru pe care îl văd din ce în ce mai des: Copiii nu au o problemă de inteligență. Au o problemă de abilități . Sunt copii care: – stau mult la teme, dar nu știu cum să le facă eficient – au idei bune, dar nu au curaj să le spună – amână, deși știu că

Știu că sună dur. Dar hai să fim sinceri . În fiecare grup de copii există: – copilul care se laudă cu telefonul – copilul care vorbește tare peste toți – copilul care vrea să fie „cel mai”. Și există și: – copilul care stă în spate – copilul care nu spune nimic – copilul care se subestimează. Majoritatea oamenilor cred că primul este „ șmecher ”. Eu sunt Răzvan Cojocaru și împreună cu echipa mea sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Din experien

Vă spun ceva ce observ în fiecare lună, lucrând cu sute de copii și adolescenți. Nu lipsa informației este problema . Informație au. Problema este că nu știu: – cum să-și gestioneze timpul – cum să-și controleze emoțiile – cum să-și organizeze mintea – cum să aibă curaj – cum să ia o decizie și să o ducă până la capăt Și atunci apar: -teme făcute greu și cu frustrări -amânare constantă -lipsă de încredere -blocaje la teste - „lasă că încep de luni” Un copil poate fi foarte in

Îți lași copilul să iasă afară fără să știi exact unde este? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Am o întrebare simplă, dar care de fiecare dată împarte părinții în două tabere. Lucrez cu copii care: – ies afară liniștiți, au libertate, iau decizii și – copii care sunt verificați constant: unde sunt, cu cine sunt, ce fac. Și ambele variante vin, evident, din grijă . Dar efectele sunt diferite.

Tu de câte ori crezi că un copil ar trebui să facă duș pe săptămână? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Lucrând zilnic cu copii și adolescenți, observ lucruri aparent mici… dar care spun multe despre ei. De exemplu: Sunt copii foarte atenți la cum arată. Își aranjează părul, hainele, miros bine, sunt îngrijiți. Și sunt copii care nu acordă deloc atenție acestor lucruri. Vin neglijenți, fără e

Eram la sfârșitul unui seminar în care discutasem cu un grup de adolescenți despre încrederea în sine. O mamă a unui băiat de 15 ani vine la mine și îmi zice: „ Cred că seminarul nu a avut efect pentru băiatul meu. ” Și eu, evident, o întreb: „ De ce credeți asta? ” „ A vrut să vă întrebe când va primi suportul de curs și m-a pus tot pe mine să întreb. ” Eu sunt Răzvan Cojocaru și împreună cu echipa mea sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Și a

Lucrez cu sute de adolescenți în fiecare lună. Și observ două tipuri de copii: – cei care vorbesc mult, par siguri pe ei, uneori chiar aroganți – și cei care stau mai retrași, nu spun multe, evită să se expună. Majoritatea părinților trag rapid concluzia: „Primul are încredere în el.” „Al doilea este timid.” Realitatea este, de multe ori, exact invers. Eu sunt Răzvan Cojocaru și împreună cu echipa mea sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Am înt

Îți spun direct ce observ și tu tragi concluzia . În fiecare lună, primim în sala de curs aproximativ 300 de copii și adolescenți. Majoritatea vin cu părinții lor. Eu sunt Răzvan Cojocaru și împreună cu echipa mea sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Problema principală pe care o evidențiază părinții este: copilul meu este timid, nu vorbește cu cei din jur, e rușinos, nu cere, nu se bagă, stă în spate, stă retras. Mi-ar plăcea să fie mai băgăci

Vreau să-ți spun un lucru pe care îl văd des. Eu sunt Răzvan Cojocaru și lucrez lunar cu aproximativ 300 de adolescenți. Sunt copii care au 10 și sunt tensionați permanent. Și sunt copii care iau 8 și sunt împăcați cu ei. De ce? Pentru că unii au învățat că valoarea lor este egală cu nota. Alții au învățat că nota este doar un feedback. La cursuri îi întreb uneori: „ Ce înseamnă pentru tine un 7? ” Unii spun: „ Sunt slab .” Alții spun: „ Mai pot îmbunătăți. ” Diferența vine d

Am observat un lucru care mă pune pe gânduri. Eu sunt Răzvan Cojocaru și lucrez lunar cu sute de adolescenți între 12 și 17 ani. Când apare un moment mort, 5 minute fără activitate, unii copii stau, se uită pe geam, mai glumesc cu colegii. Alții intră instant pe telefon. Instant. Parcă nu suportă liniștea . Și mă întreb: Noi, ca adulți, le mai permitem copiilor să se plictisească? Pentru că din plictiseală apare creativitatea. Din liniște apar ideile. Din spațiul gol apare gâ

Dacă ești părinte sau profesor, am o întrebare pentru tine: Corectezi imediat greșelile copilului sau îl lași să greșească? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. Lucrez cu aproximativ 300 de copii între 12 și 17 ani în fiecare lună. Am observat ceva interesant. Sunt copii care, când greșesc la un exercițiu, spun: „ Ok, mai încerc o dată. ” Și sunt copii care, la prima greșeală, spun: „ Nu sunt bu

Lucrez lunar cu sute de copii și adolescenți între 12 și 17 ani. Și vă spun un lucru pe care îl văd tot mai des: Copiii sunt inteligenți. Sunt capabili. Au potențial . Dar nu au fost învățați: cum să se organizeze cum să își gestioneze emoțiile cum să aibă încredere în ei cum să ia decizii bune cum să nu mai amâne cum să își folosească timpul eficient Școala le oferă informații. Viața le cere abilități . Un copil care știe lecția, dar se blochează la test, are o problem

Dacă ești profesor și mă urmărești fac un sondaj . Voi le luați telefoanele copiilor în timpul orelor? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. Lucrez cu aproximativ 300 de copii între 12 și 17 ani în fiecare lună. Folosim telefoanele pentru a lua notițe, pentru research, pentru proiecte. Totuși, am observat un fenomen : sunt copii care dacă au terminat ce aveau de făcut și au 2 minute libere stau

Văd asta zilnic. Copii cu: 3 meditații pe săptămână 100 de teste rezolvate 10 pe linie Și care la examen… clachează . De ce? Pentru că performanța nu este doar despre IQ. Este despre sistem nervos . Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. Poți să bagi informație în copil cât pentru două facultăți. Dacă emoțional este copleșit, mintea lui se blochează. Dar e mai simplu să mai adăugăm o meditație.