Ce facem

„Dar de ce nu am voie?”. „Dar mai vreau să stau pe telefon!”. „Nu vreau să fac asta acum!”. „Dar colegii mei au voie!”. Sună cunoscut? Așa încep multe dintre conflictele dintre copii și părinți. Și, de multe ori, problema nu este regula în sine, ci felul în care ajungem la ea. Pentru că atunci când fiecare regulă se transformă într-o confruntare, copilul ajunge să simtă că părintele este împotriva lui, iar părintele simte că trebuie să fie din ce în ce mai strict ca să fie as

După vacanță, pentru mulți copii, întoarcerea la rutină nu este chiar atât de simplă. Somnul s-a decalat, diminețile au devenit mai leneșe, telefonul a avut mai mult timp la dispoziție, iar programul de școală pare dintr-o dată mult prea serios. Și atunci apare inevitabil: „Hai, ridică-te, trebuie să ne întoarcem la program!”. Doar că, dacă încerci să schimbi totul de pe o zi pe alta, cel mai probabil vei primi proteste, negocieri și un foarte sincer „Mai stau 5 minute”. Mult

Copilul tău nu are nevoie să mai învețe ceva. Are nevoie să învețe cum să se descurce cu ceea ce simte. Poate ai observat și tu că atunci când trebuie să vorbească în fața clasei, se emoționează. Când greșește, renunță repede. Când cineva îl critică, pune totul la suflet. Iar când trebuie să facă ceva nou, primul răspuns este: „Nu pot.” Aceste lucruri nu țin de cât de deștept este un copil. Țin de lucruri pe care, de multe ori, nimeni nu îi învață în mod concret. De exemplu,

Eu cred că părinții se pregătesc prea mult pentru începutul școlii și copiii prea puțin. Ghiozdan nou, rechizite, haine, program, manuale, poate chiar meditații. Dar cât de des îl întrebi pe copilul tău dacă este pregătit să se întoarcă printre colegi? Pentru că poate anul trecut a avut probleme cu un coleg. Poate nu și-a făcut prieteni. Poate îi este frică să nu fie ascultat la o materie la care nu se simte pregătit. Poate îi este rușine să vorbească în fața clasei sau poate

Emoțiile nu înseamnă că un copil nu este pregătit. De multe ori, părinții cred că dacă un copil are emoții când prezintă un proiect, înseamnă că nu s-a pregătit suficient. În realitate, nu despre asta este vorba. Aproape tuturor copiilor le bate inima mai tare când trebuie să vorbească în fața clasei. Este o reacție normală. Important nu este să scape de emoții, ci să învețe cum să le gestioneze. Un copil care știe cum să-și organizeze ideile, cum să vorbească pe înțele

Unde e limita dintre relaxare și exces? Cred că mulți părinți își pun întrebarea greșită. - „Cât timp este prea mult?”. - „Câte ore are voie să se joace?”. - „Cât ar trebui să învețe?”. Dar limita nu este dată de numărul de ore. Ea este dată de ceea ce se întâmplă după. Relaxarea și-a îndeplinit scopul atunci când copilul se întoarce cu energie la responsabilitățile lui. Dacă, în schimb, după fiecare pauză îi este și mai greu să înceapă, amână, negociază sau renunță, atunci n

În școală, ni se spune adesea că este important să prezentăm proiecte în fața clasei. Dar aproape nimeni nu ne învață cum se face, de fapt, o prezentare bună. Nu ne explică nimeni cum să ne controlăm emoțiile atunci când avem zeci de ochi ațintiți asupra noastră. Cum să vorbim clar și cu încredere. Cum să ne organizăm ideile, să păstrăm atenția colegilor, să răspundem la întrebări sau să ne revenim dacă uităm ce aveam de spus. Pur și simplu primim tema, iar în ziua prezentări

De multe ori îi aud pe părinți spunând: „Copilul meu nu mai iese din casă. Dacă nu are școală, stă doar în cameră, pe telefon sau la calculator.” Și, sincer, îi înțeleg. Pentru mulți părinți, una dintre cele mai mari provocări nu mai este să-l aducă pe adolescent acasă, ci să-l scoată din casă. Eu sunt Răzvan Cojocaru, trainer de dezvoltare personală pentru adolescenți și, în fiecare lună, discut cu sute de adolescenți și părinți. De curând, o mamă îmi spunea: „L-am rugat să

„Simt că nu stau suficient cu copilul meu.” Este una dintre cele mai frecvente fraze pe care le aud de la părinți. Și, de cele mai multe ori, este însoțită de un sentiment puternic de vinovăție. Pentru că programul este încărcat, serviciul ocupă mare parte din zi, iar când ajung acasă, mai sunt de rezolvat zeci de lucruri. Dar adevărul este că un copil nu are nevoie de un părinte prezent 24 de ore din 24. Are nevoie de un părinte prezent atunci când este cu el. Mulți părinți

„Lasă-l, e vacanță! Are tot timpul să învețe la toamnă!”… îmi spun mulți părinți în perioada verii, atunci când îi întreb dacă copilul lor mai citește, mai face puțină matematică sau mai are vreo activitate care să-i pună mintea în mișcare. Bineînțeles că vacanța este perioada în care copiii trebuie să se odihnească, să se distreze și să se bucure de timpul liber. Problema apare atunci când cele două sau trei luni de vacanță înseamnă doar telefon, jocuri, seriale și un prog

Tu crezi că îi oferi tot ce are nevoie. Dar uite ce s-ar putea să îi lipsească, de fapt. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copii și adolescenți să-și depășească fricile, nesiguranțele și blocajele emoționale. Lucrăm lunar cu sute de copii și adolescenți. Și vă spun un lucru pe care îl aud foarte des: - „Știe răspunsul, dar nu ridică mâna.” - „Acasă vorbește, dar în fața altora nu spune nimic.” - „Învață, dar la test se blochează.” Și atunci întreba

Stă toată ziua pe telefon și simți că pierzi controlul? Am observat un lucru care apare tot mai des în discuțiile cu părinții. Sunt Răzvan Cojocaru și, în ultimii ani, am avut ocazia să lucrez cu sute de copii și adolescenți. Mulți părinți îmi spun același lucru: - „Dacă îi iau telefonul, se supără.” - „Dacă îi spun să îl lase, apare un conflict.” - „Parcă nimic nu mai este interesant fără telefon.” Dar, de cele mai multe ori, telefonul nu este problema. Telefonul este locul

Cum să-l învăț eu pe un copil că greșelile fac parte din proces, când peste tot în jurul lui este lăudat doar rezultatul? De mici, copiii învață că nota mare, premiul sau locul întâi sunt cele care contează. Prea rar sunt apreciați pentru curajul de a încerca, pentru perseverență sau pentru faptul că nu au renunțat după un eșec. Așa ajung mulți să le fie frică să încerce lucruri noi, doar pentru că există posibilitatea să greșească. Eu cred că am forma adulți mai încrezători

Un copil nu spune aproape niciodată: „Am nevoie să învăț să socializez.” Spune altceva: - „Nu vreau să merg.” - „Nu cunosc pe nimeni acolo.” - „Lasă, stau eu.” - „E ok.” Doar că, de multe ori, nu este chiar ok. Sunt Răzvan Cojocaru și, în ultimii ani, am avut ocazia să lucrez cu sute de copii și adolescenți. Iar unul dintre lucrurile pe care le-am observat este că lipsa încrederii în relațiile cu ceilalți îi poate limita mai mult decât orice test sau examen. Pentru că un copi

În ultimii ani am observat ceva ce, sincer, mă preocupă mai mult decât o notă mică la școală. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Sunt copii care învață bine. Sunt respectuoși. Sunt inteligenți. Dar când ajung într-un grup nou... nu știu cum să intre într-o conversație. Nu știu cum să își facă un prieten. Nu știu cum să înceapă o discuție fără teama că vor fi judecați. Și atunci aleg varianta

Aș schimba complet examenele de clasa a VIII-a și de clasa a XII-a. Profesorii și părinții înțeleg cel mai bine de ce, iar eu voi explica mai jos. Au condensat 4 ani de gimnaziu și 4 ani de liceu într-un examen de 2, respectiv 3 ore. One shot, one opportunity. Dacă un elev învață foarte bine timp de 4 ani, dar în ziua examenului nu se simte bine, poate se blochează din cauza emoțiilor sau pățește altceva, o dă în bară, iar asta îi poate influența următorii 4 ani. Presiunea es

Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI Doamna Mariana are un băiat de 12 ani, Andi. Andi învață bine la școală. Totuși, mama lui m-a întrebat: „Cum fac să abordez discuția despre teme fără să pun presiune pe el? De exemplu, la matematică primește și exerciții suplimentare, pe care nu le face niciodată. Vrea să fie bun, dar nu își dă toată silința.” Uite ce i-am răspuns: În primul rând, trebuie să ne uităm la modul în care funcționează creierul unui adolescent. Pentru că acesta nu

Am observat ceva de-a lungul anilor în care am lucrat cu copii. În dimineața examenului, ei nu pleacă de acasă doar cu ghiozdanul și cu tot ce au învățat. Ei pleacă și cu starea părintelui. Dacă acasă este liniște, iau cu ei puțin din acea liniște. Dacă simt teamă, grabă sau tensiune, le iau și pe acestea cu ei. Copiii sunt mult mai atenți la ceea ce simțim decât la ceea ce le spunem. De multe ori, în casa unui copil care urmează să susțină un examen, sunt două persoane emoți

Observ un lucru care mă pune pe gânduri. Copiii de astăzi sunt conectați permanent. Au colegi, au grupuri pe WhatsApp, au Instagram, TikTok și Discord. Dar, în același timp, mulți se simt mai singuri ca niciodată. Și nu mă refer doar la relațiile cu prietenii, ci mă refer și la relația cu părinții. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. Uneori, relația dintre părinte și copil începe să se transfo

Ce faci după examen, indiferent de rezultat? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu echipa mea, sprijinim copiii între 8 și 17 ani să-și depășească insecuritățile. În perioada asta, mulți părinți cred că examenul este momentul cel mai important. Eu cred că reacția de după examen este la fel de importantă. Pentru că examenul durează câteva ore, dar ceea ce învață copilul despre el însuși din experiența asta poate rămâne ani de zile. Am văzut copii care au ieșit din examen și