Pentru cei care nu mă cunosc, sunt un fel de instructor auto , doar că îi învăț pe copii să-și conducă propria viață. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. Vorbesc cu ei la cursuri despre: faptul că este important să ne luăm noi propriile decizii , nu să decidă prietenii pentru noi; este important să fie atenți la oamenii cu care se înconjoară; este important să limiteze timpul petrecut pe telefo

Copiii mici (7-9 ani) întârzie la cursuri mai mult decât adolescenții (13-17 ani). Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. De cele mai multe ori, adolescenții vin singuri la sală dar de fiecare dată copiii vin însoțiți de părinți. Ce ne spune asta? Că părinții uneori îi trag înapoi pe copii. Și asta este doar o situație văzută cu ochiul liber. Dacă ai un copil adolescent acordă-i mai multă independ

„ Este normal ca al meu copil adolescent să întârzie aproape mereu și să nu știe să se organizeze? ” mă întreabă mama unei fete de 15 ani. Eu sunt Răzvan Cojocaru, trainer de dezvoltare personală pentru adolescenți, și întâlnesc în fiecare lună sute de copii și de părinți. Răspunsul este și da și nu. Voi explica. Pe deoparte, da, este normal ca un copil adolescent să fie un pic dezorganizat în program, pentru că există o dezordine și în mintea lui la această vârstă. Totuși,

„ Lasă că fac temele mai târziu. Întâi mă duc să mănânc. Acum fac duș. Le fac diseară. Mai stau 5 minute pe telefon. ” Sună cunoscut? Se numește amânare . Copiii sunt maeștri la asta. Dar știi ce am constatat? De multe ori nici lor nu le place, dar le-a intrat atât de bine în obicei încât nu pot să se oprească. Oare câte certuri au pornit între copii și părinți din cauza asta? În ianuarie discutăm cu copiii de la întâlnirile de dezvoltare personală despre cum să nu mai a

Se întinde cu temele până la ora 11 noaptea. Mai face 10 minute de teme, apoi stă 15 minute pe telefon. Își ia o pauză de la teme și apoi nu se mai apucă deloc. Acestea sunt câteva dintre situațiile elevilor în legătură cu temele. Pe de o parte, au multe teme și sunt frustrați , iar pe de altă parte pierd vremea până trece ziua. În ianuarie discutăm cu copiii, în cadrul întâlnirilor de dezvoltare personală, despre cum să fie eficienți și să-și gestioneze timpul . Îi învățăm

Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI „ Copilul meu este cu capul în nori. Îl văd că stă și visează cu ochii deschiși. Când îi atrag atenția, îmi spune să-l las în pace. Cum pot să-l fac să nu mai viseze și să revină cu picioarele pe pământ? ” Citește răspunsul meu: Atunci când visează conștient, el de fapt gândește . Ruminează. Se gândește la ce au spus alții despre el, cum să facă anumite lucruri, dacă a făcut bine. Pe de o parte, această visare este bună pentru a-și crea prop

Din seria  ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI „ Copilul meu este deja în clasa a X-a și nu știe ce vrea să facă mai departe. Se enervează când îl întreb și îmi închide ușa. Cum pot să-l sprijin? ” Citește răspunsul meu: Adevărul este că puține persoane își pot da seama în clasa a X-a. Din două motive foarte simple: lipsa de experiență și lipsa de îndrumare . În școală nu îi îndrumă nimeni în acest sens. Pe de altă parte, dacă merge doar la școală, apoi se joacă 6 ore pe calculator sau

Când eu eram mic, abia așteptam să vină Moș Crăciun . De ce? … pentru că aveam cu adevărat nevoie de ceea ce primeam ca și cadou. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. Nu primeam jucării tot timpul, nu primeam dulciuri tot timpul și nici măcar haine. Dar acum? Acum copiii au cam tot ce vor, atunci când vor: telefoane, jucării, haine. Nu prea mai poți să-i surprinzi cu un cadou . Tocmai de asta îț

Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI „ Simt că fata mea nu are suficientă încredere în ea și are mereu nevoie de validări. Ce să fac cu ea? ” Uite răspunsul meu: Legat de încredere și validări : imaginați-vă că vă schimbați jobul într-un domeniu diferit față de cel în care ați lucrat până acum. Cum vor arăta primele luni? Cu neîncredere și cu dorința de validare din partea celor care știu deja cum se fac lucrurile. Așa este și în cazul Marinei. A trecut de la copilărie, când t

Cred că ceea ce îi învăț pe copii cel mai mult la întâlnirile pe care le susțin este CONȘTIENTIZAREA . Adică îi învăț să-și simtă emoțiile, nu să le acopere cu jocuri pe telefon. Îi învăț să-și observe succesele, nu să treacă peste ele ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Îi învăț să caute o lecție în fiecare eșec, nu să se demoralizeze și să se dea bătuți. Îi învăț să-i observe pe ceilalți: ce simt, cum gândesc și să preia și ei ceea ce este bun. În schimb, ignoranța înse

Cred că copiii și adolescenții sunt cel mai des puși în situația de a primi feedback . Părinții, profesorii și colegii își dau cu părerea despre temele pe care le fac, despre proiecte și despre acțiunile lor de zi cu zi. Problema este că, de multe ori, copiii iau acest feedback ca pe o critică și, mai rău, își dezvoltă părerea despre ei înșiși că nu sunt suficient de buni. În decembrie , vorbim cu participanții la cursurile de dezvoltare despre cum se oferă un feedback și, m

Cât de inconfortabil este pentru un adult… dar pentru un copil? Când cineva se poartă urât cu tine și tu stai să înduri pentru că îți este frică sau rușine să-i spui. Ai impresia că, dacă îi spui persoanei respective ce te deranjează, se va supăra, te va respinge, te va da la o parte. În final, tu rămâi cu suferința . Mulți copii trec prin asta. Tocmai de asta, în luna decembrie, discutăm cu copiii de la cursuri (7-9 ani / 13-17 ani) despre cum să comunice unei persoane ce

Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI   O mamă mă întreabă: „Copilul meu este visător, stă în camera lui, nu prea vorbește cu mine – zice că îl deranjez, nu pare să aibă prea multă încredere în el și cere mereu validare. Are 16 ani, este în clasa a X-a. Ce se întâmplă cu el? ”   Uite răspunsul meu: Ceea ce ați descris dvs. mai sus caracterizează exact perioada adolescenței . Știu că este frustrant. Este ca perioada 0–6 luni, când de multe ori copilul plânge și părintele nu știe d

Hai să-ți ofer o listă cu comportamente normale ale adolescenților, în special de pe la 12 ani în sus.  Probabil că ai observat deja că în creșterea unui copil există perioade și perioade: perioada cu degetul în gură, perioada cu tantrumuri, perioada refuzurilor.  Așa este și mai târziu. Uite câteva comportamente normale la adolescență: petrece mai puțin timp cu părinții, stă mai mult închis în camera lui este foarte influențat de ce spun prietenii vrea să fie ca alții,

Eu nu-mi las copilul să deseneze pe pereții casei. Nu vreau; este una dintre limitele mele. Totuși, vorbeam cu niște părinți despre băiatul lor, care tocmai a terminat facultatea. Mi-au spus: „ Noi l-am lăsat pe Robert să deseneze pe toți pereții. Acum asta face în viață. E designer de interior. Dă culoare pereților oamenilor, la propriu. ” Mi s-a părut interesantă povestea. M-a pus pe gânduri. Oare, dacă eu nu-mi las copilul să deseneze pe pereți, îi limitez potențialul ? N

Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI „ Fata mea și-a făcut prieten și se ascunde de mine, ne ignoră pe noi – părinții – și nu mai vrea să meargă la școală. Ce să fac ?” În primul rând, trebuie să vedem ce e normal și ce nu e normal la vârsta adolescenței. Este normal ca ea să vrea să aibă un prieten. Este normal să vrea să împingă limita la statul pe afară. Este normal să se depărteze un pic de dvs. Ce nu este normal este să nu vrea să meargă la școală, nu este normal să vă ign

Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI „ Fata mea e în clasa a IX-a și își urăște liceul. Este foarte revoltată pentru că doamna dirigintă nu o lasă să vină la școală machiată, cu unghiile făcute, cu tricouri de firmă, adică fix ce-și dorește ea. Acum, nu mai vrea să meargă la liceu. Eu, ca mamă, sunt de acord cu fata mea. E doamna dirigintă prea exigentă sau sunt eu prea permisivă? ” Uite care este părerea mea: Din punctul meu de vedere, atunci când intri într-o instituție (școal

Foarte trist pentru copii! Discuție cu „camera ascunsă” între două mame: „ Cred că aceste cursuri sunt spălare pe creier pentru copii! Bani aruncați degeaba. De ce ar trebui copilul meu, de exemplu, să învețe să-și gestioneze eșecurile? Pe vremea noastră nu am mai învățat asta și suntem bine. ” Eu eram pe hol, un pic mai departe, și am auzit discuția din întâmplare. Culmea este că mamele își aduseseră totuși copiii la unul dintre cursurile mele. Nu am putut să vorbesc cu ele

Acum mă adresez mamelor , în special celor de fete. Nu știu dacă te-ai gândit vreodată la asta, dar știai că poți face un mare bine? Și tot ce trebuie să faci este doar să dai un telefon. Eu sunt Răzvan Cojocaru și sprijin adolescenții să-și depășească insecuritățile. Dacă vreodată te gândești să-ți schimbi coafura și să-ți tai părul lung, nu-l arunca la coș. Donează-l ! Susținem campania asociației „ Die Haarspender ”, fondată cu scopul de a crea peruci din păr natural pentr

Asta e chiar o problemă . Îți duci copilul la o activitate, iar după o lună zice că nu mai vrea să meargă. La început pare frumos, dar când vine greul … se dă bătut. Mulți părinți mi-au spus asta. De fapt, acest fenomen ține de o mentalitate . Copilul consideră că, dacă nu-i iese bine din prima, înseamnă că acea activitate nu e pentru el. Problema nu e cu sportul. Problema este că acest tipar de gândire va apărea și mai târziu, în viața de zi cu zi, la facultate, la joburi,