Ce facem

VERIFICĂ-ȚI COPILUL, DAR NU-L SUFOCA! Eu sunt Răzvan Cojocaru și, în ultimii 7 ani, am lucrat cu peste 16.000 de copii. De multe ori, părinții îmi spun că vor să știe tot ce face copilul lor. Cu cine vorbește, unde merge, ce face pe telefon, ce mesaje primește și ce se întâmplă în viața lui. Și îi înțeleg. Vor să-l protejeze. Dar există o diferență uriașă între a-ți proteja copilul și a-i controla fiecare mișcare. Dacă îl întrebi din 10 în 10 minute unde este, cu cine vorbeșt

Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI „Copilul meu are de făcut la mate 40 de exerciții pentru vacanță. Mai sunt 3 săptămâni și aproape că n-a făcut nimic. Tot încearcă, se apucă, se distrage, amână, uită. Ce mă fac cu el? Nici nu prea îi place matematica.” Văd în ceea ce mi-ați scris două posibile provocări: Nu reușește să se organizeze singur pentru a le face, iar volumul este destul de mare. Nu-i place deloc și tinde să evite acea activitate. O vom lua pe rând. 1. Legat de org

NICIODATĂ nu pedepsi copilul prin sport sau educație! Eu sunt Răzvan Cojocaru și, în ultimii 7 ani, am lucrat cu peste 16.000 de copii. De multe ori, în discuțiile cu ei, mi-au spus lucruri precum: „M-am certat cu mama și nu mă mai lasă să merg la antrenamentele de baschet.”. Sau: „M-am certat cu ai mei și nu-mi mai plătesc cursul de public speaking.”. N-are nicio logică! Chiar dacă un copil se și distrează la baschet, fotbal sau la un curs de public speaking, să-i interzici

Deja a început să amâne? Am observat un lucru care apare tot mai des în discuțiile cu părinții. Eu sunt Răzvan Cojocaru și lucrez lunar cu sute de adolescenți între 12 și 17 ani. Mulți părinți îmi spun același lucru: - „Îi spun să se apuce de teme, dar tot amână.”. - „Știe că are de făcut, dar lasă totul pe ultima clipă.”. - „Parcă trebuie să îi spun de 10 ori până începe.”. - „Are timp, dar nu se organizează deloc.”. Dar, de cele mai multe ori, amânarea nu înseamnă pur

Cum poate un copil să țină minte mai mult, fără să petreacă ore întregi învățând? „Am învățat lecția, dar am uitat-o.”. „Am citit de trei ori și tot nu rețin.”. „Știam, dar la test m-am blocat.”. Sunt lucruri pe care le auzim atât de la copii de 8-10 ani, cât și de la adolescenți care se pregătesc pentru teste, evaluări sau examene. Și este de înțeles. Pe măsură ce cresc, copiii au din ce în ce mai multe informații de învățat. Lecții, definiții, formule, texte, comentarii, co

Băieții de 14 ani se dau cocoși, dar, înăuntrul lor, tremură. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, în ultimii 7 ani, am lucrat cu peste 16.000 de copii. Văd mulți băieți (în special) care suferă de „șmechereală” în sala de curs. Intră sfidători, se așază pe scaun într-o poziție de zici că mai au puțin și se preling pe jos, fac comentarii nepotrivite sau glume nelalocul lor. În mod normal, o astfel de atitudine ar trebui să mă înfurie. Dar nu se întâmplă așa. Știu că, în spatele acestu

Îi învăț pe băieți că atenția unei fete NU se atrage prin glume proaste. Eu sunt Răzvan Cojocaru și, în ultimii 7 ani, am lucrat cu peste 16.000 de copii. În sala de curs, observ copii de 13, 14, 15 ani care au nevoie mereu să iasă în evidență prin ceva: ba un comentariu, ba un râset, ba o glumă proastă. Dacă este și o fată prin preajmă, deja exagerează. Și când văd câte un astfel de copil, mă duc lângă el și îi șoptesc la ureche, ca și cum aș conspira doar cu el, și îi spun:

Ți-e teamă că iar se pierde pe parcurs? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. La început vrea el: „Mami, vreau să merg la baschet.”. Își alege echipamentul, abia așteaptă primul antrenament și două săptămâni vorbește numai despre asta. Apoi începe să nu-i mai iasă. Ratează mingea. Antrenorul îl corectează. Un alt copil e mai bun. Și într-o seară vine acasă: „Nu mai vreau.". Aici mulți părinți int

Școala îi învață ce să știe, DAR cine îi învață cum să se descurce? Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. Lucrând cu copii și adolescenți, văd des același lucru: au inteligență și potențial, dar nu întotdeauna au și instrumentele de care au nevoie. Pentru asta am creat seminare practice, în care copiii învață prin exerciții, jocuri și exemple concrete abilități pe care le pot folosi imediat. În c

Vrei să înceapă bine anul… dar nu știi cum? Poate că, la început de an școlar, simți presiunea să pui totul la punct. Un program perfect. Teme făcute la timp. Mai puțin telefon. Mai mult citit. Mai multă atenție. Mai multă responsabilitate. Și, fără să-ți dai seama, prima săptămână de școală se poate transforma într-o listă lungă de „trebuie”: - „Hai, apucă-te de teme.”. - „Lasă telefonul.”. - „Concentrează-te.”. - „Trebuie să citești mai mult.”. Doar că un copil nu are nevoi

Maria avea 14 ani când am cunoscut-o. Învăța bine, era conștiincioasă și își dădea silința, dar avea o mare problemă: testele și examenele o speriau foarte tare. Înainte de o evaluare începea să aibă emoții, se gândea că va uita ce a învățat și îi era teamă că nu se va descurca. Iar atunci când primea foaia cu subiectele în față, se pierdea cu firea și avea senzația că nu-și mai amintește nimic. De multe ori, problema nu era că nu învățase. Emoțiile negative o împiedicau să a

Ți-e teamă că va începe anul la fel ca anul trecut? Că iar vei ajunge să-l strigi de 5 ori dimineața. Că „îmbracă-te” va deveni o discuție de 20 de minute. Că tema va începe cu „nu am chef”, iar seara se va termina cu tine nervos că trebuie să te ocupi de toate. Și poate că deja te gândești: „Anul ăsta trebuie să facem ceva diferit.” Doar că, dacă ai un copil care se opune ușor, soluția nu este să vii cu încă un program perfect pe care el să-l refuze. Începe cu el, nu cu regu

De multe ori credem că încrederea în sine este ceva ce ori ai, ori nu ai. În realitate, este o abilitate care se poate învăța și antrena. Poate și tu te întrebi de ce copilului tău îi este greu să vorbească cu ceilalți, să pună întrebări, să ceară ceva pentru el sau să facă singur lucruri simple. Poate preferă să se retragă în telefon sau să se joace ore în șir pe calculator. Poate evită situațiile în care trebuie să interacționeze cu ceilalți sau poate atunci când apare o pr

Îmi amintesc cum era să-mi fie teamă înainte de un test. Îmi amintesc senzația aceea din stomac, mâinile reci și gândurile care se amestecau toate în același timp. Învățasem, dar în momentul în care trebuia să răspund, parcă uitam tot. Îmi amintesc și întrebarea pe care mi-o puneam: „De ce mi se întâmplă mie asta?”. La vremea aceea, nimeni nu-mi explicase că ceea ce simțeam avea un nume: ANXIETATE, și mai ales, nimeni nu-mi spusese că pot învăța să o gestionez. Copiii și adol

„Dar de ce nu am voie?”. „Dar mai vreau să stau pe telefon!”. „Nu vreau să fac asta acum!”. „Dar colegii mei au voie!”. Sună cunoscut? Așa încep multe dintre conflictele dintre copii și părinți. Și, de multe ori, problema nu este regula în sine, ci felul în care ajungem la ea. Pentru că atunci când fiecare regulă se transformă într-o confruntare, copilul ajunge să simtă că părintele este împotriva lui, iar părintele simte că trebuie să fie din ce în ce mai strict ca să fie as

După vacanță, pentru mulți copii, întoarcerea la rutină nu este chiar atât de simplă. Somnul s-a decalat, diminețile au devenit mai leneșe, telefonul a avut mai mult timp la dispoziție, iar programul de școală pare dintr-o dată mult prea serios. Și atunci apare inevitabil: „Hai, ridică-te, trebuie să ne întoarcem la program!”. Doar că, dacă încerci să schimbi totul de pe o zi pe alta, cel mai probabil vei primi proteste, negocieri și un foarte sincer „Mai stau 5 minute”. Mult

Copilul tău nu are nevoie să mai învețe ceva. Are nevoie să învețe cum să se descurce cu ceea ce simte. Poate ai observat și tu că atunci când trebuie să vorbească în fața clasei, se emoționează. Când greșește, renunță repede. Când cineva îl critică, pune totul la suflet. Iar când trebuie să facă ceva nou, primul răspuns este: „Nu pot.” Aceste lucruri nu țin de cât de deștept este un copil. Țin de lucruri pe care, de multe ori, nimeni nu îi învață în mod concret. De exemplu,

Eu cred că părinții se pregătesc prea mult pentru începutul școlii și copiii prea puțin. Ghiozdan nou, rechizite, haine, program, manuale, poate chiar meditații. Dar cât de des îl întrebi pe copilul tău dacă este pregătit să se întoarcă printre colegi? Pentru că poate anul trecut a avut probleme cu un coleg. Poate nu și-a făcut prieteni. Poate îi este frică să nu fie ascultat la o materie la care nu se simte pregătit. Poate îi este rușine să vorbească în fața clasei sau poate

Emoțiile nu înseamnă că un copil nu este pregătit. De multe ori, părinții cred că dacă un copil are emoții când prezintă un proiect, înseamnă că nu s-a pregătit suficient. În realitate, nu despre asta este vorba. Aproape tuturor copiilor le bate inima mai tare când trebuie să vorbească în fața clasei. Este o reacție normală. Important nu este să scape de emoții, ci să învețe cum să le gestioneze. Un copil care știe cum să-și organizeze ideile, cum să vorbească pe înțele

Unde e limita dintre relaxare și exces? Cred că mulți părinți își pun întrebarea greșită. - „Cât timp este prea mult?”. - „Câte ore are voie să se joace?”. - „Cât ar trebui să învețe?”. Dar limita nu este dată de numărul de ore. Ea este dată de ceea ce se întâmplă după. Relaxarea și-a îndeplinit scopul atunci când copilul se întoarce cu energie la responsabilitățile lui. Dacă, în schimb, după fiecare pauză îi este și mai greu să înceapă, amână, negociază sau renunță, atunci n