Din seria ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI

„Copilul meu are de făcut la mate 40 de exerciții pentru vacanță. Mai sunt 3 săptămâni și aproape că n-a făcut nimic. Tot încearcă, se apucă, se distrage, amână, uită. Ce mă fac cu el? Nici nu prea îi place matematica.”

Văd în ceea ce mi-ați scris două posibile provocări:

1. Nu reușește să se organizeze singur pentru a le face, iar volumul este destul de mare.

2. Nu-i place deloc și tinde să evite acea activitate.

O vom lua pe rând.

1. Legat de organizare, prea puțini copii reușesc să se organizeze bine singuri, din simplul motiv că nu au mai făcut-o. În acest caz, trebuie ajutați de părinți.

Aici interveniți dvs. Creați împreună cu el un plan pentru a rezolva acele 40 de exerciții. Dar puneți totul cât mai specific, ca să nu existe loc de amânare.

De exemplu, să spunem că sunt 60 de exerciții de făcut și sunt 3 săptămâni la dispoziție. Va trebui să facă 20 pe săptămână. Dar nu e de ajuns să vă opriți aici. Stabiliți cu el exact care este perioada din zi în care trebuie să lucreze, câte exerciții face și verificați-l.

2. Legat de a-i plăcea sau a-i displăcea, să ne gândim cum suntem noi, adulții, când nu vrem să facem ceva, dar trebuie. Ne comportăm cam la fel.

În cazul acesta, aș pune o recompensă la final, ceva ce-i place lui mult. După ce faci fișa de lectură, mergem la parcul de distracții, la cățărări sau la piscină.

El va învăța, pe de o parte, să amâne recompensa pe parcursul săptămânii, cât timp rezolvă exercițiile, și va avea o recompensă mare la final. Să fim serioși, și noi, adulții, facem lucruri pentru recompense. Dar recompensa trebuie să fie pe măsura efortului depus.

Cred că, dacă implementați aceste două idei, Marius va reuși să-și facă sarcinile. Dar ce e mai important este că, pe termen lung, va învăța cum să procedeze și va reuși să facă singur ce are de făcut, fără să fie împins de la spate.