Deja a început să amâne?

Am observat un lucru care apare tot mai des în discuțiile cu părinții.

Eu sunt Răzvan Cojocaru și lucrez lunar cu sute de adolescenți între 12 și 17 ani.

Mulți părinți îmi spun același lucru:

- „Îi spun să se apuce de teme, dar tot amână.”.

- „Știe că are de făcut, dar lasă totul pe ultima clipă.”.

- „Parcă trebuie să îi spun de 10 ori până începe.”.

- „Are timp, dar nu se organizează deloc.”.

Dar, de cele mai multe ori, amânarea nu înseamnă pur și simplu lene sau lipsă de responsabilitate.

De multe ori, copilul amână pentru că sarcina i se pare prea dificilă, pentru că nu știe de unde să înceapă sau pentru că îi este teamă să nu greșească. Alteori, amânarea este o formă de evitare a unei stări neplăcute: plictiseală, frustrare, stres sau presiune.

Dacă îi spunem doar „Hai, apucă-te odată!”, fără să înțelegem de ce tot amână, riscăm să transformăm fiecare temă sau responsabilitate într-un nou conflict.

Întrebarea poate nu este: „Cum îl fac să nu mai amâne?”, ci: „Ce îl face să evite lucrul pe care îl are de făcut?”.

De aici pot începe să apară și soluțiile.

Sunt curios, care este lucrul pe care copilul vostru îl amână cel mai des?