#361 Cum să reacționezi când copilul tău te minte

Din seria: ÎNTREBĂRI DE LA PĂRINȚI

„Vreau să vă întreb cum ar trebui să abordez problema minciunii. Marius se ascunde foarte des, recurge la minciuni, încearcă să-și lase un caiet deschis în față, sub pretextul că învață, dar, de fapt, se joacă pe calculator. Cum ar trebui să procedez cu el?”

Uite cum aș proceda eu într-o discuție matură cu un adolescent. Aș merge pe consecințele directe ale comportamentului respectiv.

De exemplu: stabiliți cu el că, în următoarele 2 ore, face teme. Îi spuneți consecința directă care se va întâmpla dacă nu le face: „Dacă tu te vei juca pe calculator în loc să faci teme, eu îmi voi pierde încrederea în tine și voi veni să te controlez din 10 în 10 minute, timp de o săptămână. Așa că, mai bine faci temele acum și, peste 2 ore, te joci liber pe calculator.”

Și, neapărat, aplicați consecințele. Dacă faceți ca în exemplul de mai sus, nu-i va plăcea să fie deranjat atât de des și va înțelege, pe viitor, că este mai bine să facă ceea ce a spus.

Așa să faceți cu orice comportament de tip minciună sau găsire de scuze.

Atenție: consecința trebuie să fie direct legată de acțiunea pe care a făcut-o și să fie limitată în timp. În exemplul de mai sus avem control din 10 în 10 minute, timp de o săptămână, NU: „n-ai voie cu bicicleta până înveți că minciuna nu e bună”.

Și, în timp, el va înțelege că e mai bine să facă ceea ce a promis decât să suporte consecința.

Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile.

Asta i-am recomandat mamei lui Marius.

Răspunde-mi la acest mesaj: cum procedezi tu când copilul tău te minte? Sunt curios să aflu și alte abordări.