La 12 ani am început să văd că viața nu e chiar așa roz pe cât credeam. Cred că atunci „m-a lovit adolescența”.

Atunci am început să observ că unii dintre colegii mei pot fi de încredere, iar în alții nu.

Atunci am început să simt anxietate, mintea mea s-a umplut de gânduri și scenarii.

Atunci a apărut gândul: „mai bine nu faci nimic decât să te faci de râs”.

Atunci am început să-mi observ corpul și să iau răutățile colegilor în serios.

Și adolescența nu e doar „o altă fază”. Este o perioadă care îți poate modifica tot restul vieții: cum vezi lumea din jur și cum te percepi pe tine însuți.

Mi-ar fi plăcut atunci să am pe cineva care să-mi explice toate aceste fenomene și care să mă învețe cum să gestionez relațiile cu colegii, cum să mă raportez la bullying și cum să-mi înțeleg emoțiile.

Dacă aș fi avut îndrumare, adolescența mea ar fi fost mult mai frumoasă.

Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. Ceea ce fac eu nu este doar pentru că nu am știut ce altceva să fac în viață. Fac ceea ce fac pentru că mă împlinesc pe mine, văzând cum copiii cu care lucrez găsesc răspunsuri la provocările din viața lor.