“Are 16 ani. Nu mai vrea să audă nimic de la mine. E iritat și îmi răspunde răstit orice i-aș spune. Vrea să stea cât mai departe de mine.”
Asta îmi spune o mamă despre băiatul ei. Această situație este valabilă în multe alte familii cu adolescenți.
Mi-a luat destul de puțin timp ca să înțeleg de ce copilul se purta așa. Mai exact, cam două apeluri telefonice cu mama, fără să apuc chiar să vorbesc vreun cuvânt cu copilul.
Mama era efectiv un personaj sufocant. Ea voia să dirijeze tot, în special viața copilului. O secundă nu s-ar fi gândit că ceva din ea declanșează comportamentul copilului, dădea vina doar pe el. Întotdeauna voia să aibă dreptate, să se facă ca ea, spunându-i copilului la fiecare pas ce să facă, de parcă copilul se născuse ieri.
Dacă ar fi s-o descriu scurt pe mamă, aș spune că era “exagerat de sufocantă”.
Și acum vreau să te întreb pe tine, părinte: Ce faci tu atunci când întâlnești la un eveniment un om care stă tot timpul după tine, îți vorbește întruna, îți verifică fiecare pas și îți mai și critică vestimentația? Faci tot posibilul să-l eviți și să scapi de el.
Ei bine, exact așa se comporta și acest copil cu mama lui. Copilul era iritat nu pentru că s-a născut el iritat. A devenit așa din niște cauze, mai exact din cauza comportamentului mamei.
Adolescenții vor să fie lăsați cât mai mult timp în pace, să ia decizii pe cont propriu. Uneori greșesc, e drept. Dar din greșeli se învață. Adolescenții vor să fie ascultați și sprijiniți, nu să fie dirijați la fiecare pas.
Așa că, dacă copilul tău adolescent te evită, e iritat și fuge de tine, oferă-i spațiu, lasă-l singur, ascultă-l atunci când îți spune ceva și AJUTĂ-L DOAR DACĂ ÎȚI CERE.
Eu sunt Răzvan Cojocaru, trainer de dezvoltare personală pentru adolescenți, și te invit să intri pe site și să vezi toate programele noastre pentru adolescenți.
.png)