Salutare dragă părinte! Astăzi vreau să-ți povestesc despre un principiu foarte important în relația părinte-adolescent. Probabil că ai întâmpinat și tu dificultăți de a te înțelege cu copilul tău aflat la vârsta adolescenței, tu vrei ceva, el vrea altceva și câteodată chiar nu poți să înțelegi comportamentul lui.
Ei bine, vreau să știu un lucru esențial de la care plecăm în a construi o relație bună și frumoasă cu copilul: comportamentul copiilor nu este proactiv ce este reactiv. Ce înseamnă asta mai pe românește? Asta înseamnă că comportamentul copiilor, fie el mai adecvat sau mai puțin adecvat, este o consecință a comportamentului părintelui față de el. Dacă copilul refuză anumite lucruri, nu ascultă părerea părintelui, țipă și vorbește urât, are crize de furie și se comportă cu părintele de parcă ar fi un străin nu o face pentru că așa este el în mod natural ci o face ca o reacție la comportamentul părintelui. Acum probabil ai să spui în mintea ta: Dar fac totul pentru ca să-i fie bine copilului, muncesc mult și îi dau bani, îi spun ce să facă și ce să nu facă, îi pun de mâncare, îi strâng hainele și câte și mai câte. Și eu o să-ți spun: Da, ai perfectă dreptate! Intenția 99 % din părinții de pe această lume este să-i fie bine copilului, chiar și cei care își abandonează copiii la orfelinat, pentru că nu au bani să-i crească, au intenția de a-i fi bine copilului. Întrebarea este atunci când vrem binele copilului, care este limita între a-i face bine și a începe de fapt să-i facem rău?
Am să-ți enumăr imediat câteva comportamente ale părinților, cu intenții pozitive, care din păcate au impact negativ asupra copiilor și determină la ei o atitudine neadecvată, urmând să detaliez aceste false intenții pozitive în articolele următoare.
1. Îi repeți de 10 ori un lucru. Intenția pozitivă aici este să-i readuci aminte să facă un anumit lucru, dar ceea ce creezi în copil este iritare, care duce la crize de furie.
2. Îi spui ce să facă și ei decizii în locul lui. Intenția pozitivă aici este că tu ești mai mare și teoretic știi mai bine cum se fac lucrurile. Ce se va întâmpla, însă, în cazul ăsta? Copilul va dezvolta convingerea că el nu e în stare să ia decizii pentru el înuși ceea ce-l va determina să fie timid și să aibă încredere în el spre zero.
3. Îl salvezi, adică atunci când vezi că nu se mai descurcă cu ceva, să zicem cu anumită temă o faci tu în locul lui. Intenția pozitivă este să-l scoți din belele, ce se întâmplă însă pe termen lung este că copilul NU învață să-și asume consecințe, nu va învăța din greșelile lui și va pica mereu în aceeași capcană.
4. Strângi după el, îi faci curat în cameră, îi speli vasele și îi pui de mâncare în farfurie. Intenția pozitivă de aici este să-l ajuți cât poți tu de mult pe copil. Pe termen lung însă, copilul nu este responsabilizat, nu va fi în stare să-și facă lucrurile singur, devine împrăștiat și ignorant.
Acestea sunt doar patru comportamente cu intenții pozitive ale părinților care de fapt determină comportamente neadecvate ale copiilor. Pe lângă acestea patru, mai sunt și altele pe care le-am întâlnit foarte des la părinții adolescenților cu care lucrez la orele de coaching și voi continua cu ele în articolele următoare.
Așadar astăzi ai învățat două lucruri foarte importante.
1. Comportamentul copiilor este de fapt o reacție la comportamentul părinților
și
2. Există multe comportamente cu intenție pozitivă ale părinților care crează reacții neadecvate în atitudinea copiilor, și da mă refer în special la adolescenți.
Eu sunt Răzvan Cojocaru, fondator Smart Life Education și te invit să distribui acest articol către comunitatea ta de părinți și dă-ne un LIKE pentru a face parte din comunitatea noastră de părinți. Pe data viitoare!
Alege un alt părinte și trimite-i acest articol.
Urmărește-ne pe FACEBOOK.
Urmărește-ne pe INSTAGRAM.
Subscribe pe YOUTUBE.
Înscrie-ți adolescentul pentru a deveni EROU.
.png)