!-- Google tag (gtag.js) -->
top of page

Parintele, un exemplu de voinţă?


Indiferent de calea pe care dorim s-o urmeze copiii in dezvoltarea personală, primul pas este de a le insufla dorința de a urma calea. Iar acest pas se realizează prin voința lor, atât fizică cât și mentală.


Copiii au avantajul de a putea fi formați mai ușor, fiind la o vârstă la care încă se mai dezvoltă. Așadar, lor le poate fi insuflată voința mai ușor decât adulților, dar secretul este să le fie pe plac. În alte cuvinte, niciun copil nu va avea voința de a face ceva ce nu-i prezintă interes, iar dacă totuși o va face, va fi un proces mecanic, automat, din care nu se va putea dezvolta deloc. Ce contează este ca părintele să fie la același nivel cu copilul, să-i explice de ce este important să se dezvolte mental, profesional, fizic și să-i fie prezentate beneficiile de viitor de care se va bucura doar dacă urmează această cale. Doar așa procesul va fi natural, iar copilul va urma de unul singur, cu plăcere, drumul său spre dezvoltare.

Desigur, nu strică deloc dacă parinții lui îi pot fi exemplu.

34 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Până la 11-12 ani, copilul tău va sta aproape de tine. Apoi, se va închide și se va depărta. În cele din urmă, pe la 20-22 de ani, își va aduce aminte de sfaturile tale și se va gândi „Hai că totuși a

„L-am crescut foarte bine pe copilul meu. I-am dat tot ce am avut mai bun. Nu cred că ceva din comportamentul meu față de el îl face să fie închis, timid și să nu vorbească aproape deloc.” Acestea sun

A1. Principal Logo (Colored).png
bottom of page