Ți-e teamă că iar se pierde pe parcurs?

Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile.

La început vrea el: „Mami, vreau să merg la baschet.”.

Își alege echipamentul, abia așteaptă primul antrenament și două săptămâni vorbește numai despre asta.

Apoi începe să nu-i mai iasă. Ratează mingea. Antrenorul îl corectează. Un alt copil e mai bun. Și într-o seară vine acasă: „Nu mai vreau.".

Aici mulți părinți intră direct în:

- „Iar începi?”.

- „Niciodată nu termini ce începi.”.

- „Trebuie să fii mai serios.”.

Dar poate merită să afli mai întâi ce anume îl face să vrea să renunțe.

Pentru că „nu mai vreau” poate însemna:

„Mi-e rușine că nu-mi iese.”.

„Mă simt mai slab decât ceilalți.”.

„Mi-e teamă că o să râdă de mine.”.

„Nu știu cum să trec peste faptul că nu sunt bun încă.”.

Și aici se construiește, de fapt, perseverența. Nu atunci când copilului îi place ceea ce face, ci atunci când apare primul moment în care nu-i mai iese.

Tu ce faci când copilul tău spune: „Nu mai vreau.”?.