Copilul vine acasă.

Tu întrebi: – Cum a fost la școală? Răspuns: Bine.

– Ce ai făcut? Răspuns: Nimic.

Și începi să simți că ceva nu este în regulă.

Majoritatea părinților cred că adolescenții „se schimbă”. Realitatea este că adolescenții se adaptează.

Întrebare sinceră:Când copilul tău ți-a povestit ultima dată ceva important… cum ai reacționat?

Ai ascultat?Sau ai corectat?Ai empatizat?Sau ai explicat ce trebuia să facă?

Eu sunt Răzvan Cojocaru și, împreună cu colegii mei, sprijinim copiii și adolescenții să-și depășească insecuritățile. 

De multe ori copilul nu încetează să vorbească pentru că nu are ce spune.Încetează pentru că nu se mai simte în siguranță să spună.

Empatia nu înseamnă că ești de acord.Înseamnă că îl lași să simtă fără să îl judeci.

Data viitoare când vine la tine cu o problemă, încearcă doar atât: „Te înțeleg. Și eu m-aș fi simțit la fel.”

Atât.

Și vezi ce se întâmplă în următoarele 7 zile.

Spune-mi, te rog: Care este răspunsul pe care îl primești cel mai des de la copilul tău?

„Bine.”

„Nimic.”

Sau încă vă povestește tot?