Ai un copil adolescent de 14 ani. Intră în casă, nu spune nimic și merge în camera lui. Tu îi spui: “Bună!” El mormăie ceva. Tu îi spui: „Bunăăă!” El—nimic. Apoi te enervezi: „Dar chiar așa, te-am salutat de atâtea ori și tu nimic, dar cine sunt eu în fața ta să mă sfidezi așa? Adu-ți aminte că sunt mama ta, nu vreo colegă!” Și de aici începe cearta.
Cred că pentru noi, adulții, una dintre cele mai mari jigniri este să fim sfidați, să vorbim cu cineva ceva și ei să se poarte de parcă nu ne aud. Dacă ești profesor sau părinte și ți se întâmplă asta cu un copil, nu mai zic.
Ce trebuie să înțelegi este că și copiii au zilele lor, mai ales adolescenții. Uneori sunt fericiți, alteori sunt triști, uneori sunt euforici, iar alteori sunt fără energie. Ca părinte, respectă acest aspect. Uneori îți va vorbi un pic mai apăsat, mai răstit sau nu îți va vorbi deloc. Acordă-i spațiu. Înseamnă că are alte probleme pe cap. Poate l-a respins un prieten sau cineva i-a spus că are un tricou urât... sigur a pățit ceva.
Gândește-te un pic, de câte ori nu ți s-a întâmplat să vii supărat și încărcat de la serviciu și să te iei de copilul tău dintr-un motiv minuscul sau chiar fără motiv. Vezi? Acum el ți-o întoarce și poate nu o face intenționat. Așa că fii tu cel înțelept și evită cearta, acordându-i spațiu. Îl poți întreba mai târziu ce s-a întâmplat.
Eu sunt Răzvan Cojocaru, trainer de dezvoltare personală pentru adolescenți, și te invit să intri pe site și să vezi toate programele noastre pentru adolescenți.
Comments