#216 Lecții de la tatăl unui campion olimpic

Întrebat despre David Popovici, tatăl lui a spus: “[…] am decis că nu va exista contextul de presiune. David mergea de plăcere la bazin. Nu pentru noi, ci pentru că vrea el. I-am întreținut foarte tare starea asta, nu l-am întrebat niciodată pe ce loc a ieșit, sau va ieși, ce a făcut sau ce va face. Iar prăjitura de după concurs era garantată indiferent pe ce loc ieșea în concurs.”

Rezultatul? Medalie de aur la Jocurile Olimpice.

“Cred că este cea mai mare greșeală pe care o pot face părinții—presiunea,” a continuat tatăl. “Iar această presiune se poate pune în feluri multiple, mulți dintre părinți nici măcar nerealizând că o fac. [...] „Cum a fost astăzi antrenamentul?”, „Ce ai făcut, al câtelea ai fost?”, „Ce a făcut X?” „Ți-am spus să fii atent la Y” și așa mai departe. „Ce ți-a dat antrenorul? A nu, e greșit”. „Vezi că urmează concursul, să nu te prind că ieși iar după Y!” [...] Nu-i de mirare că mulți renunță pe parcurs și părinții, fără să-și dea seama, sunt principalii autori. Mi-aș dori să privească lucrurile mult mai relaxat și să nu încerce să pună nerealizări sau frustrări de-ale lor pe umerii copiilor lor. I-aș ruga să se uite către David și să privească din această perspectivă, mai exact unde se poate ajunge fără presiune."

Înțelegi, dragă părinte? Poate că în viitorul copilului tău nu se află perspectiva Jocurilor Olimpice, dar se află nenumărate alte oportunități pe care cuvintele și atitudinea ta, fără voie, le pot spulbera înainte să aibă șansa să înflorească. I-ai spus vreodată lucruri precum:

“Ai luat 9? Dacă ai fi pierdut vremea mai puțin cu tot felul de prostii, ai fi luat 10.”

“Și ce dacă e Crăciunul? În timp ce tu stai degeaba, alții ți-o iau înainte. Vine Evaluarea Națională, treci și fă niște simulări.”

“X din clasa ta cât a luat? El/ea cum de a putut și tu nu?”

“Nu ești motivat? Motivează-te!”

Nu mă înțelege greșit—teoretic, ai dreptate... însă doar până la un anumit punct. Dacă ar fi pierdut vremea mai puțin, poate ar fi luat 10. În timp ce el stă degeaba, alții i-o iau înainte. E în interesul lui să învețe și engleză, și germană, și chineză, și pian, să ia și 10 la matematică, dar să și citească de plăcere.

Dar este o linie fină între a-ți motiva copilul și a pune presiune pe el—genul de presiune care îl blochează. Care devine prea multă și prea grea, frângând umerii copilului tău. Care-l umple de teamă. Teamă de ce, întrebi? De a nu dezamăgi. De a nu fi suficient de bun. De a nu se ridica la înălțimea așteptărilor.

Copilul tău nu va ajunge unde vrei tu cu forța. Dar dacă îl duci la tot felul de activități extrașcolare și dacă îi arăți câte lucruri poate să facă, vei vedea că ușor-ușor, unele se vor prinde de el. Altele nu. Bun, nu-i nimic, la acelea e liber să renunțe. Și este complet în regulă să o facă! Pentru că unele îi vor plăcea. Iar pe acelea le va face cu drag. Cu motivație. Pentru acelea, vei vedea că îl va scoate din fire dorința de a reuși. De a se depăși pe sine. De a fi cât mai bun.

Nu vor fi, poate, cele pe care le-ai alege tu pentru el. Dar vor fi cele care vor rezona cu sufletul lui. Și astfel, va face performanță. Iar la fiecare pas, el trebuie să știe că valoarea lui și dragostea ta față de el nu depind de notele, medaliile și diplomele pe care le are.

Eu sunt Răzvan Cojocaru, trainer de dezvoltare personală pentru adolescenți, și întâlnesc în fiecare lună sute de copii și de părinți. Dacă vrei ca al tău copil să facă parte dintr-o comunitate de copii pasionați de educație și dezvoltare personală, intră pe www.eroul.ro și înscrie-ți copilul în „Trezește EROUL din tine!”, cel mai complex curs de dezvoltare personală pentru adolescenți din România.